1 Decembrie - din respect şi obligaţie

Azi sărbătoresc cel mai sec şi mai trist 1 Decembrie al existenţei mele conştiente. Prins în vălmăşagul unor alegeri mici şi meschine dominate de campanii anoste, populiste şi previzibile, 1 Decembrie 2009 vine mai mult ca o corvoadă. Batalioanele Române nu mai au cine se lupta peste Carpaţi. Am rămas doar noi, luptându-ne cu noi înşine.

Politicieni cel mult mediocri cerşesc voturi în nume propriu sau cu procură de la Comenduirea Partidului clamând roluri homerice de constructori. Băsescu, cu o ipocrizie fantastică se proiectează într-o lumină de cavaler salvator, lanternă a democraţiei, om pregătit să-şi dea viaţa pe front în interesul poporului Român. Mi-e greaţă că şnapani mediocri asemeni lui (există totuşi Băseşti în toate partidele) au ajuns să primească onorul Regimentului de Gardă. Uită, desigur, toate bubele din capul său, de mogulii lui, de minciunile şi răzgândedile, de lipsa oricărui rezultat notabil în ultimii 5 ani şi foloseşte nonşalant aceleaşi teme ca în 2004. Încearcă să profite de ignoranţa oamenilor needucaţi, ignoranţi sau neinformaţi pictând imagini apocaliptice (şi false) în cazul unei nereuşite personale sub formă de manea - cântată sau nu - pe Etno, Taraf şi OTV. Nu am să stau să înşir şi să demontez toate minciunile sale pentru că nu e momentul. Dar am să consemnez penibilul în care Boc şi Berceanu fac acum baie inaugurând o autostradă după ce au zburat la ea cu elicopterul. Geoană la rândul său joacă rolul împăciuitorului făuritor după ce a călcat, naiv, în străchini pe care şi le aşternea singur în faţă. Are totuşi şansa istorică (de care nu cred că va profita) să fie alături de Johannis şi Crin, politicieni şi nu politruci.

Aceaşi mediocritate politic-electorală a reuşit totuşi să pornească energii ascunse ale votantului român. Dacă punea fiecare la fel de multă energie în viaţa de zi cu zi, cred că imaginile "Dorelilor" consumatori de ţâţe false şi bere la PET pe şantierele ţării dispăreau de mult. Nu pot să cred că există totuşi oameni cu mai mult de 2 clase care să creadă propaganda electorală. Şi totuşi o fac, devin apostoli ai unui candidat şi se apucă să-i înjure pe "ăilalţi" cu un patos pe care-l credeam pierdut după 20 de ani de decepţii. În mod absolut şocant nu vorbeşte nimeni de problemele lui Băsescu sau despre rapiţa pe care vrea s-o crească Geoană. Într-o realitate în care România se afundă-n criză (iar Polonia creşte) românii sunt preocupaţi de Iliescu, Moguli şi Mineriade. Într-o manieră absolut fascinantă lumea brusc uită de... cotidian şi se avântă cu ochii închişi şi pumnii strânşi în lupta altora. Îi ajută din plin aplaudaci media şi organe oficioase de partid care propovăduiesc litera de lege a Salvatorului.

Dar politica aşa a fost mereu. Cel mai deprimant lucru dincolo de oamenii lihniţi de foame şi aflaţi în buza şomajlui este fenomenul "Dorobanţi". Cum mama dracului a ajuns unul din primele Bulevarde importante ale Bucureştiului, stradă numită în onoarea soldaţilor care au luptat pe bune, nu din minciuni, pentru Ţară centrul fiţelor deşarte?! De ce dracului nu s-au dus direct la Pescăruş în Herăstrău şi s-au aciuiat pe strada dedicată unor Eroi?!

Iar eu trebuie să fiu bucuros azi că-mi împart ţara cu aceşti imbecili? Nu. Vreau să plece, să dispară, să nu mai existe. Să nu-mi mai distrugă ţara, să nu mai am despre ce scrie şi să nu mai fiu privit cu milă pentru că vreau să mă întorc. De Ziua României suflu şi eu în lumânările de pe mămăligă punându-mi o dorinţă. Anul ăsta nu sărbătorim România. Anul ăsta o comemorăm. Şi e mai bine că nu avem Ziua Naţională pe 10 mai, de Ziua Independenţei. Pentru că ar fi fost un afront mult prea mare tuturor celor care au murit sau au luptat pe frontul diplomatic pentru a ne acorda acest drept. Mirosul de mici, râgâielile cu iz de brânză şi coloanele din trafic n-ar fi fost potrivite. E mai bună o zi goală, rece şi ploioasă în care militarii să defileze în faţa unor cadavre politice pentru a consemna această zi.



Trăiască România. Cât ne-o mai suporta.

Bute - campion

Acum ... 5 minute mi s-a demonstrat ca merita sa muncesti in viata. Sa tragi cu dintii in fata adversitatii si sa te impui. Anul trecut, in octombrie Bute a fost acuzat ca a castigat pe nedrept. Acum a castigat meciul cu Andrade in 4 reprize. Dupa ce l-a pus pe burta o data cu un croseu de stanga, a venit in aceeasi repriza, cu un upercut de stanga in ficat. A fost gata.

Va multumesc domnul Lucian Bute. Felicitari.



Asa arata un sportiv bai, manelisti mingicari.

Şmenurile mici şi dese, cheia la multe succese

Azi s-a aflat că Băsescu a dat o scatoalcă unui copil de 10 ani la un miting electoral în Ploieşti. Mare lucru. Defapt, dacă stăm să o credem pe Roberta Anăstase (fostă miss România actuală politiciancă de succes discutabil, preşedinte al Camerei Deputaţilor, garantată Băsescu) copilul a zâmbit şi a privit admirativ către Patronul Ocrotitor al chelnerilor imediat după ce şi-a încasat-o.




Momentul suprem e însă la Realitatea, în direct. Prin răspunsul inept, negândit şi instinctiv al Băsescului care reuşeşte să mute discuţia de la veridicitate la modul de gândire:



Deci dă-o-n pizda mă-sii de situaţie. Ce contează că un candidat şi totodată primar loveşte un copil. Dacă şi-a meritat-o? Mulţi bărbaţi adevăraţi îi vor sufla acum în hemoroizi clamând solidaritatea cu gestul educativ-responsabil al Primului Bărbat, Salvatorul României, Eradicatorul Corupţiei şi Produs de Succes al Şcolii Româneşti Dătătoare de Tâmpiţi.

Acum intervine distracţia mediatică. După ce o comite foarte, foarte grav, gazetele alea "aservite" încep şi tratează subiectul ca şi cum filmul este adevărat sau cel puţin condamnă atitudinea de "aşa i-a trebuit". Televiziunile plusează iar Mircea Badea (folosind logica de miss România) întreabă foarte corect dacă Băsescu trebuie pocnit pentru a-i obţine admiraţia.

În partea cealaltă, EvZ şi HotNews - organe complet independente şi obiective de presă - încep acţiunile de înălbire: atac murdar, josnic, deturnare a atenţiei populaţiei, mogului. Nici un efort nu este totuşi prea mare pentru Consumatorul Salvator de la Comunism. Nasol. Au rămas singure să se pişe-mpotriva vântului alături de Băsel care iese foarte târziu cu o declaraţie în care spune că filmul e un fals şi că el iubeşte copiii. Probabil aşa cum respectă şi femeile. Pentru că acest efort are menirea de a minimiza primul răspuns al lui Băsescu în dauna celui "oficial", mutând discuţia pe veridicitatea filmului

Cu toate astea sunt absolut şocat de tupeul celor de la Hotnews. Îi acuză pe moguli că sunt în spatele acestei înscenări oribile menite să manipuleze publicul şi să-i distragă atenţia pentru a-l favoriza pe Geoană. Minciuna este mai mult decât sfruntată pentru că Băsescu se bate singur şi taman el abate atenţia de la nişte realităţi foarte concrete. Şi nu mă refer la "explicaţiile" pe care a promis că le va da despre Hayssam, fi-sa+Puiu Popoviciu, Mihăileanu, etc. Două realităţi mici vin chiar azi, dragi viitori votanţi. Mă refer la împrumutul contractat azi de €1.5mld de la băncile locale şi cele €12 mld care trebuiesc rambursate la anul (2 dobândă, restul rate care tot prin împrumut vor fi rambursate probabil). Votaţi Traean s-aveţi pensie înc-un an (că dup-aia nu se ştie).

Şi dacă se găseşte cineva îndeajuns de ţâfnos să întrebe de ce nu s-a publicat acest film în 2004, i-aş răspunde dureros de simplu: pentru că trebuia să câştige. Acum nu mai trebuie să câştige. Pentru confirmare încercaţi totuşi la doamna Anăstase.

Flegma de campanie

Nu am scris nimic în şi despre campania electorală pentru că mă simt luat la mişto de toţi candidaţii (inclusiv de Remus Cernea). PD, PSD şi PNL au fost rând pe rând la guvernare în ultimii 5 ani şi sunt vinovate în egală măsură pentru mocirla în care România îşi face momentan coma de frumuseţe. Nu stau să le enumăr acum pentru că sunt redundante. Dar ce am văzut astăzi în timpul dezbaterii m-a enervat crunt.

Prima regula a unei dezbateri este să combaţi ideea şi nu persoana cu care te lupţi. Nu îi ataci fizicul sau familia. Băsescu, astăzi, în disperarea de a scoate capul la suprafaţă a încălcat regula asta. N-o să descriu atitudinea fiecăruia din timpul dezbaterii, mimica, discurs, faţa Elenei Udrea, etc. Judecaţi şi singuri.

Dar.

În timpul unei discuţii despre femei, Băsescu a adus-o în discuţie pe prima soţie a lui Crin Antonescu. Dumneai era bolnavă foarte grav şi s-a sinucis, nemaisuportând boala. Băsescu ştia asta. Dar l-a acuzat pe Antonescu că el a dus-o la suicid într-un mod foarte direct, după ce în Cluj se lansase zvonul că Antonescu chiar şi-a omorât soţia.



Îl admir pe Antonescu pentru reacţia lui. N-aş fi avut puterea lui. Maiestuozitatea Sa Portocalie merita dată cu capul de masă în mod repetat pentru remarca de mai sus. Dar Antonescu a-nţeles că este în interesul său să fie diplomat. Şi un domn. Două caracteristici pe care Băsescu nu le are şi nu le va avea niciodată.

Episodul ăsta a pus din punctul meu de vedere capac. Ura mea pentru Băsescu şi-a atins apoegul. Nu suport lucrurile astea în jurul meu. Pentru că acest inept politic poate jigni/ataca pe oricine cu remarci de nivelul acesta aşa cum orice femeie din România poate deveni brusc păsărică, ţigancă împuţită sau poate primi invitaţia de a urca pe masă. Un Preşedinte nu se poate comporta aşa, indiferent de circumstanţe. Aşa cum un Preşedinte nu se poate răţoi cu presa chiar dacă respectiva presă publică poze cu acel Preşedinte-n curu' gol fugărind găini în flăcări. Mai ales că e plătit din bani publici pentru că are o treabă de făcut. Iar înjurăturile şi războaiele personale cu presa nu fac parte din fişa postului.

Dispari în beznă, bă!

Video-dedicaţie prezidenţială

Astăzi, iubitul conducător, adaugă o nouă gladiolă în buchetul vieţii. Cu această deosebită ocazie, colectivul redacţionalo-guvernamental de la BR-R îi prezintă cu smerenie această video-dedicaţie aniversară.



Vânt din pupa în direcţia DNA-Cercetări Penale, dibaciule cârmaci.


LE:Aţi observat ca Întâi Specialistul era un pic răguşit atunci când îl certa pe Streinu-Cercel că răspândeşte panica? Probleme la amigdale, Lidere?

Sub presiunea concretului

Lu' Băsescu îi pasă de democraţie. Ne-a arătat-o astăzi prin vocea lui Croitoru. D-aia are Cabinetul ăsta de vrea vot de investitură atâtea capacităţi manageriale şi sânge proastpăt.

Moartea cârpişoarei

În malaxorul de rahat politic din zilele noastre avem foarte puţine motive de bucurie. Şi aici mă refer la oamenii normali, frustraţi şi dornici de răzbunare, nu la ultraşii îndoctrinaţi care-şi vopsesc uşa de la baie în culorile partidului şi dorm cu poza liderului iubit sub perna plină de bale.

Dar azi! Azi m-am simţit răzbunat. Azi, Băsescu şi Boc şi-au luat-o. Azi interesele parlamentarilor şi ale României au coincis. Aceşti Gheorghiu Dej/Emil Bodnăraş ai secolului 21 au fost înfrânţi. Am citit înfrângerea în privirile şi în feţele lor transfigurate de nervi şi ură. Pe Băsescu l-am văzut 5 secunde în timpul declaraţiei de presă când era absolut epuizat: nu mai ţinea capul într-o parte, nu mai era şeful de stat responsabil. Era livid, negru (literalmente) de supărare şi atât de nervos încât până şi Turcan se ascunsese după cameramani. Băsescul strângerilor de mâini evlavioase din curtea Palatului dispăruse şi-i făcuse loc unui mr. Hyde de Dobrogea care citează din Constituţie atunci când e la ananghie şi trebuie să-şi justifice faptele. M-am bucurat. Şi-a luat-o.

Pe Emic Boc l-am văzut foarte puţin, în reluare, dar i-am citit declaraţiile. Mi-a amintit de condamnaţii politici la moarte. Repeta obsesiv aceleaşi propoziţii: pensiile nesimţite, coaliţie pentru păstrarea beneficiilor şi a intereslor politice împotriva interesului naţional. A 'murit', asemeni lui Ceauşescu, o moarte de partid. Aşa cum Ceauşescu a cântat Internaţionala în faţa morţii, Boc şi-a apărat până la final Patriarhul. Din prima până în ultima clipă Boc&camarila a făcut tot ce-a putut pentru a-l ajuta pe Băsel să fie reales. Cafteala pe DGIPI, asumarea răspunderii pe Codul Penal/Civil, promovarea găştii de piţipoance şi mesajul anti-Parlament au făcut parte din tolba propagandei de partid. Toate sub umbrela chinezească şi plină de găuri a reformării statului prin care Boc a scuipat pe tot ce a scris în viaţa lui academică.

Fotografia de mai jos e luată din Gândul şi a fost făcută în timp ce se citea rezultatul moţiunii. Un grup de oportunişti laşi alături de un băiat care n-are nici o treabă cu guvernarea şi mai bine citeşte o carte.


De-acum n-o să-i mai vedem. Sau, dacă îi mai vedem, n-o să mai scrie "ministru" sub numele lor la ştiri, iar acest lucru mă umple de bucurie. Să ştiu că Udrea n-o să se mai plimbe la festivaluri sau că Boc n-o să mai facă vizite de lucru unde să dea cu coasa, mistria sau ciocanul. Dar cel mai important, pentru mine, e faptul că n-o să aibă bucuria tăierii panglicilor de la Băneasa şi Turda. După ce şi le-a arogat şi a transformat nişte banalităţi în realizări comparabile cu viaductul Milau, spera să taie electoral panglica de 1 Decembrie. N-a reuşit. Ura!